Hrișca

Beneficiile pentru sănătate ale hrișcii

• Hrișca conține proporțional mai mult amidon decât alte semințe similare, precum quinoa și amarant. 100 g de semințe (boabe) furnizează 343 de calorii. Boabele sale sunt surse moderate de energie. Conținutul caloric al semințelor sale poate fi comparat cu cel al cerealelor majore precum grâul, porumbul, orezul și cu cel al leguminoaselor precum năutul, fasolea mung, fasolea cowpea (fasolea cu ochi negri), etc.
• Nivelul de proteine în boabele de hrișcă este în intervalul 11-14 g la 100 g; relativ mai puțin decât în quinoa și leguminoase. Cu toate acestea, aceasta conține aproape toți aminoacizii esențiali în proporțiile corecte, în special lizina, care altfel este un aminoacid limitant în cereale precum grâul, porumbul, orezul, etc.
• Semințele de hrișcă sunt o sursă foarte bogată de fibre alimentare solubile și insolubile. 100 g furnizează 10 g sau 26% din necesarul zilnic de fibre. Fibra mărește volumul alimentelor și ajută la prevenirea problemelor de constipație, accelerând mișcările intestinale prin intestin. Fibra se leagă, de asemenea, de toxine și ajută la excreția lor prin intestin și, astfel, protejează mucoasa colonului împotriva cancerelor.
• De asemenea, fibrele alimentare se leagă de sărurile biliare (produse din colesterol) și scad reabsorbția lor în colon, ajutând astfel la reducerea nivelurilor de colesterol LDL seric.
• Hrișca este, de asemenea, o sursă de alimentație fără gluten. Glutenul este o proteină prezentă în anumite cereale din familia gramineelor și poate provoca tulburări stomacale și diaree la persoanele cu boala celiacă.
• Boabele conțin mai mulți compuși antioxidanți polifenolici, cum ar fi rutina, taninurile și catechina. Rutina (rutinosidul de quercetină) a fost constatată că are proprietăți antiinflamatorii și antioxidante și ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge în vasele sanguine. Studiile de laborator preliminare sugerează că rutina ar putea oferi un tratament în cazul hemoroizilor și al tulburărilor de coagulare.
• Boabele de hrișcă au mai multe vitamine din grupul B decât semințele de quinoa, în special riboflavina (vitamina B2) și niacina (vitamina B3).
• În final, hrișca are o concentrație mai mare de minerale precum cuprul și magneziul. Cuprul este necesar pentru producția de celule roșii din sânge. Magneziul relaxează vasele de sânge care duc la creier și s-a constatat că are efecte vindecătoare asupra depresiei și durerilor de cap.

Descriere hriscă

Hrișca nu este nici un tip de cereale, nici înrudită cu grâul. De fapt, este o sămânță dicotiledonată, dar este tratată într-un mod similar cu oricare altă cereală comună.

Din punct de vedere binomial, aparține familiei Polygonaceae, care include, de asemenea, măcrișul, reventul, Polygonum cuspidatum (rădăcină japoneză) etc. Numele științific este Fagopyrum esculentum.

Cultura de hrișcă a fost cultivată pentru prima dată în înaltele platouri din sud-estul Chinei și din Himalaya, acum secole, unde era alimentul de bază al locuitorilor, mult înainte ca orezul și alte cereale să-i înlocuiască treptat cultivarea.

Cultura de hrișcă a oferit nutrienți esențiali necesari, proteine, grăsimi și minerale locuitorilor locali în timpurile civilizației timpurii, permițându-le să prospere bine pe terenuri neprielnice. Recent, un interes reînnoit crește în ceea ce privește revitalizarea ei ca o cultură principală printre oamenii de știință din domeniul alimentației și nutriției.

Hrișca comună, foarte asemănătoare cu quinoa, nu este o cereală nouă, așa cum s-ar putea crede, ci doar o veche cultură. Este o cultură dicotiledonată (precum leguminoasele/boabele), de sezon scurt și este cultivată ca o iarbă anuală, înfloritoare, care crește bine chiar și în condiții de sol și umiditate mai puțin decât optime. Înghețul, însă, ar putea dovedi a fi dăunător pentru supraviețuirea sa.

Planta atinge o înălțime de aproximativ 45-60 cm, are ramuri și produce flori roz sau albe în ciorchini, care atrag albinele.

Sămânța de hrișcă are o formă piramidală triunghiulară, de culoare maro până la gri, cu o coajă exterioară groasă. În interior, nucleul sămânței este de culoare alb crem și are un gust nucos.

Compoziția echilibrată a hrișcăi în amidon, proteine, grăsimi și minerale a stârnit un interes reînnoit, în special printre oamenii de știință din domeniul alimentației. De asemenea, semințele sale conțin proporțional mai mult amidon și mai puțină grăsime decât semințele oleaginoase și, prin urmare, sunt tratate într-un mod similar cu orice alte cereale de bază.

Fiind o cultură de sezon scurt și având caracteristica sustenabilă de a prospera în condiții de secetă, poate fi răspunsul pentru programele de ameliorare a malnutriției, în special în regiunile unde foametea este comună.

Selectie si depozitare

Boabele de hrișca zdrobită și făina de hrișcă pot fi găsite ușor pe piață în România. Se pot găsi semințe întregi decorticate, prăjite, parboilizate și uscate pe rafturile magazinelor. Alegeți hrișca zdrobită decorticată și prăjită pentru utilizare imediată. Semințele nedecorticate au o acoperire exterioară groasă de culoare maro-negru. Decorticarea expune nucleul de culoare alb crem (partea comestibilă) din interior.

Făina de hrișcă trebuie cumpărată având în minte că ar trebui folosită într-un timp scurt, deoarece, fiind bogată în ulei, tinde să devină râncedă rapid dacă este depozitată pentru perioade extinse.

Acasă, depozitați boabele întregi și hrișca zdrobită într-un recipient ermetic, într-un loc răcoros și uscat, unde rămân proaspete timp de câteva luni. Făina ei, însă, ar trebui depozitată într-un recipient etanș și păstrată în frigider.

Metode de preparare și servire

Grâul neprocesat de hrișcă are o coajă exterioară groasă (coajă). Cu toate acestea, poate să nu fie îndepărtată complet, și, într-adevăr, consumată ca parte a alimentelor bogate în fibre dietetice.

Acasă, spălați hrișca zdrobită în apă rece, așa cum o faceți pentru alte cereale precum orezul, înainte de gătit. Hrișca zdrobită este gătită într-un mod similar cu alte alimente de bază precum orezul, ovăzul, bulgurul, orzul etc. Aproximativ, o ceașcă de cereale uscate se gătește la două cești de hrișcă gătită, pufoasă și mestecată.

Iată câteva sfaturi pentru servire:

Hrișca zdrobită a fost folosită ca sursă principală de hrană în regiunile înalte ale Himalayei. În alte părți ale lumii, însă, este consumată alături de alte alimente de bază importante, precum grâul, orezul etc. Ca și în cazul quinoa, făina sa este amestecată cu făinuri de alte cereale, precum meiul, porumbul, grâul, orzul etc., pentru a îmbogăți calitatea generală a proteinelor din masă, compensând nivelurile de aminoacizi limitanți în cereale.

Soba este denumirea japoneză pentru hrișcă. Făina sa, singură sau amestecată cu făină de grâu, este unul dintre ingredientele principale în prepararea tăițeilor subțiri de soba.

În regiunile Europei de Est, hrișca zdrobită gătită este consumată ca o mâncare preferată de umplutură. Kasha, hrișca zdrobită prăjită, este un aliment preferat asemănător cu couscous-ul din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, consumat fie singur, fie cu legume de sezon și carne în multe părți ale acestei regiuni.

În restul lumii, boabele sunt folosite într-o multitudine de moduri, ca orice alte cereale, pentru a face pilaf, polentă, terci, fulgi, budinci etc.

Făina sa poate fi folosită în numeroase moduri pentru a prepara clătite, pâine, chifle, torturi, paste, tăiței, biscuiți etc. În regiunea nordică a Indiei, făina sa, populară sub numele de kuttu, este folosită pentru a face clătite prăjite în ulei (kuttu ki poori) și consumată când se abține de la consumul altor cereale în timpul ocaziilor religioase speciale.

Profil de siguranță

Coaja și nucleul sămânței de hrișcă conțin compusul flavonoid polifenolic rutină (rutinosid de quercetină) în cantități mici. Rutina a fost constatată că are funcții antiinflamatoare, antioxidante și anti-agregare plachetară (subțierea sângelui) în modele experimentale și poate interacționa cu medicamentele de rutină.

Valori nutriționale

Consultați tabelul de mai jos pentru o analiză detaliată a nutrienților:

Hrișca, Valoare nutrițională la 100 g.

(Sursa: Baza de date națională cu nutrienți USDA)

Această analiză evidențiază profilul nutrițional impresionant al hrișcii și bogăția sa în carbohidrați, fibre, proteine, vitamine, minerale și aminoacizi esențiali. Cu un conținut scăzut de sodiu și colesterol, dar bogat în nutrienți precum magneziu, cupru și fibre, hrișca reprezintă o opțiune excelentă pentru o dietă sănătoasă și echilibrată.