Beneficiile pentru sănătate ale hreanului

 

Hreanul are un conținut scăzut de calorii și grăsimi. Cu toate acestea, conține cantități bune de fibre alimentare, vitamine, minerale și antioxidanți. Anumite principii active din acesta au efecte antiinflamatorii, diuretice (cresc producția de urină) și calmante.

 

Rădăcina conține multe compuși fitochimici volatili, care îi conferă caracterul său înțepător faimos. Unii dintre principalii compuși din rădăcină sunt alil izotiocianat, 3-butenil izotiocianat, 2-propenilglucosinlat (sinigrină), 2-pentil izotiocianat și fenil etil izotiocianat. S-a constatat că acești compuși au funcții antioxidante și de detoxifiere.

 

Unii dintre compușii fitochimici volatili din rădăcină stimulează secreția enzimelor digestive salivare, gastrice și intestinale, facilitând astfel digestia. Astfel, funcționează ca un stimulent gastric puternic care crește apetitul.

 

Hreanul conține cantități bune de vitamina C, care este un antioxidant hidrosolubil puternic. 100 g de rădăcină proaspătă conțin 29 mg sau 41% din valorile zilnice recomandate.

 

Vitamina C ajută la atenuarea infecțiilor virale prin stimularea imunității. De asemenea, ajută la eliminarea radicalilor liberi dăunători din organism și poate ajuta la protejarea acestuia împotriva cancerelor, inflamațiilor și infecțiilor.

 

Această rădăcină-condiment conține unele dintre mineralele esențiale în cantități moderate, cum ar fi sodiul, potasiul, manganul, fierul, cuprul, zincul și magneziul. Fierul este un cofactor esențial pentru enzimele citocrom oxidază în timpul metabolismului celular. De asemenea, este necesar pentru producția de celule roșii din măduva osoasă.

 

Potasiul, fiind un component important al fluidelor celulare și corporale, ajută la controlul ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Manganul este utilizat de organismul uman ca un cofactor pentru enzima antioxidantă puternică, superoxid dismutază.

 

În plus, rădăcina conține cantități mici de vitamine esențiale, cum ar fi acidul folic, vitamina B-6 (piridoxină), riboflavină, niacină și acid pantotenic.

 

Descriere hrean

 

Hreanul este o rădăcină lungă și ascuțită, cu un gust înțepător, utilizată ca un condiment în diverse rețete. Are o aromă puternică, picantă și ascuțită, care poate fi apreciată numai după ce ai experimentat gustul său unic!

 

Din punct de vedere botanic, această rădăcină picantă aparține genului Armoracia, din familia Brassicaceae (muștar); având legături cu alți membri ai genului Brassica, cum ar fi muștarul, varza, ridichea, etc.

 

Nume științific: Armoracia rusticana.

 

Hreanul este originar din regiunile estice și mediteraneene ale Europei și s-a răspândit în Americi în timpul perioadei coloniale.

 

Armoracia rusticana este o plantă perenă mică, dar poate crește și ca o cultură anuală pentru rădăcinile sale groase, aspre și cărnoase în multe părți ale Germaniei, SUA, Angliei, Ungariei, Japoniei și Chinei.

 

Planta A. rusticana are frunze largi, încrețite. Crește cel mai bine în climatul răcoros și cu suficientă lumină solară. În general, rădăcinile (segmentele de rădăcină) sunt plantate primăvara și recoltate toamna. Măsoară între 15-30 cm lungime și are câteva noduri rotunde la capătul rădăcinii. Rădăcina proaspătă are o suprafață externă aspră, de culoare gri-mar maroniu.

 

Wasabi (Wasabia japonica) este o variantă japoneză de hrean, dar are un gust mult mai intens și mai puternic. În interior, prezintă o carne de culoare verde-deschis, delicată.

 

Selecție și depozitare

 

Rădăcina de hrean este recoltată la sfârșitul toamnei, când frunzele sale sunt ucise de îngheț. Poți să cumperi și rădăcini proaspete din piață în acest sezon.

 

Alege o rădăcină proaspătă, tare ca piatra, fără muguri, mucegai sau zone moi. Evită rădăcinile cu nuanțe verzi, deoarece sunt foarte amare. De asemenea, evită rădăcinile prea mature, vechi și mari, deoarece tind să fie excesiv de fibroase și astfel, cu un gust neplăcut.

 

Odată ajuns acasă, depozitează rădăcina într-un ambalaj de hârtie lejer și pune-o în frigider, unde va rămâne latentă pentru următoarele 6-9 luni. Produsele de hrean preparate comercial pot fi găsite în magazine pe tot parcursul anului.

 

Metode de preparare și servire

 

Rădăcina proaspătă are o culoare exterioară bej. Curăță-o cu o cârpă umedă pentru a îndepărta murdăria de suprafață, așa cum ai face cu ghimbirul. Spală ușor în apă rece și tamponează pentru a o usca. Taie rădăcina de la vârf cât crezi că vei avea nevoie pentru familia ta pentru următoarele 2-3 zile. Păstrează rădăcina nefolosită într-un sac de plastic lejer înfășurat, în frigider, pentru a preveni uscarea.

 

Pentru preparare, rădăcina de hrean rasă proaspăt se amestecă cu oțet alb într-un mod dorit pentru a controla (stabiliza) iuțimea sa. Cu toate acestea, această preparare își pierde treptat aroma în timp și capătă o culoare albă spre maro chiar dacă o păstrezi în frigider.

 

Picanteria și iuțimea hreanului s-ar putea să nu fie apreciabile în rădăcina întreagă. Cu toate acestea, strivirea sau răzuirea rădăcinii (la fel ca în cazul cepei și ridichei) eliberează compusul volatil alil-izotiocianat care poate cauza iritații la ochi, piele, mucoasa nazală și gât.

 

Oțetul sau acidul citric neutralizează picanteria și stabilizează aroma. Adaugă 2-3 linguri de oțet alb și 1/2 linguriță de sare la o cană de hrean ras. Dacă dorești un gust mai blând, adaugă oțetul la 1-2 minute mai târziu.

 

La fel ca în multe alte condimente, hreanul își pierde rapid aroma. Pentru a păstra parfumul și gustul, acesta este ras imediat înainte de a pregăti felurile de mâncare și adăugat la rețetele de gătit în etapele finale.

 

Iată câteva metode de servire:

 

Hreanul este unul dintre condimentele tradiționale care este savurat și astăzi la țară. Rădăcina proaspătă este rasă direct pe rețete pentru a adăuga un gust special.

 

Rădăcina este folosită în multe preparate, inclusiv în sosuri, dressinguri, salate și ca un acompaniament la carne, pui și fructe de mare.

 

Sosul de hrean cu smântână este un acompaniament perfect pentru friptură, vânat și pește, cum ar fi macroul, tonul și păstrăvul afumat.

 

Cele mai importante 6 utilizări ale hreanului

 

Hreanul nu este doar un condiment cu gust puternic, ci și o plantă cu multiple beneficii pentru sănătate și diverse utilizări culinare. Iată cele mai importante șase moduri în care poți folosi hreanul:

 

  1. Condiment pentru carne: Hreanul ras sau preparat este adesea folosit ca un condiment puternic pentru carnea de vită, miel sau pește. Adaugă o notă picantă care îmbogățește orice fel de mâncare.
  2. Îmbunătățirea digestiei: Hreanul stimulează secreția de enzime digestive datorită compușilor săi volatili. Acesta ajută la facilitarea digestiei, făcându-l un aliat excelent pentru mesele copioase.
  3. Antioxidant și imunostimulator: Bogat în vitamina C și antioxidanți, hreanul ajută la întărirea sistemului imunitar și la combaterea infecțiilor.
  4. Antiinflamator și antibacterian: Compușii specifici din hrean au proprietăți antiinflamatorii și antibacteriene. Este util în tratarea infecțiilor respiratorii și a altor afecțiuni inflamatorii.
  5. Sosuri și salate: Hreanul este un ingredient versatil în bucătărie și se poate folosi în prepararea sosurilor, dressingurilor și salatelor. Adaugă un gust picant și un plus de nutrienți la orice preparat.
  6. În murături: Hreanul este un ingredient cheie în procesul de murare si fermentare a diverselor legume, cum ar fi castraveții, conopida, gogonelele și morcovii. Contribuie la conservarea murăturilor și le adaugă un gust picant distinctiv.

 

Fie că îl folosești ca un condiment sau pentru beneficiile sale pentru sănătate, hreanul este o adăugare valoroasă în bucătăria și stilul tău de viață.

 

Profil de siguranță, contraindicații

 

Hreanul poate cauza iritații la piele, mucoase și ochi. Acestea se datorează eliberării de gaz de sulfidă de alil (alil-izotiocianat) în timpul tăierii, strivirii sau răzuirii rădăcinii. Întreruperea peretelui celular activează enzima mirosinază, care reacționează cu glucosinolați pentru a forma alil-izotiocianate. Acidul citric sau oțetul oprește această reacție și stabilizează aroma. Efectul său poate fi minimizat folosind un blender/mixer într-un loc bine ventilat și purtând mănuși de protecție și o mască.

 

În concluzie, hreanul este nu doar un condiment interesant și plin de personalitate, ci și un aliment cu proprietăți medicinale și nutriționale semnificative. Încorporarea lui în dieta ta poate adăuga un plus de savoare și sănătate, însă este important să fie folosit cu precauție pentru a evita posibilele iritații.

 

Valori nutriționale

Hrean preparat, Valoarea nutritivă la 100 g.

Ce conține hreanul

Principiu Valoare nutrienți Procent din DZR
Energie 48 cal 2%
Carbohidrați 11.29 g 9%
Proteină 1.18 g 2%
Grăsimi Totale 0.69 g 3%
Colesterol 0 mg 0%
Fibre Dietetice 3.3 g 9%
Vitamine    
Acid folic B9 57 mcg 14%
Niacină B3 0.386 mg 2.5%
Acid pantotenic B5 0.093 mg 2%
Piridoxină B6 0.073 mg 6%
Riboflavină B2 0.024 mg 2%
Tiamină B1 0.008 mg <1%
Vitamina A 2 UI <1%
Vitamina C 24.9 mg 31%
Electroliți    
Sodiu 314 mg 21%
Potasiu 246 mg 5%
Minerale    
Calciu 56 mg 6%
Cupru 0.058 mg 6%
Fier 0.42 mg 5%
Magneziu 27 mg 7%
Mangan 0.126 mg 5.5%
Fosfor 31 mg 4.5%
Zinc 0.83 mg 8%
Fitonutrienți    
Caroten-ß 1 mcg
Cripto-xantin-ß 0 mcg
Luteină-zeaxantină 10 mcg
Sursa: Baza de date națională a nutrienților USDA