Cu toate ca multi vorbesc despre acidul hialuronic, putini sunt cei care stiu exact ce este si ce rol indeplineste. Poate a venit timpul sa facem putina lumina…

Acidul hialuronic: Descriere substanta

Daca exista o substanta intrata deja in vocabularul tratamentelor anti-age, atunci aceasta se numeste acid hialuronic. Si-a castigat popularitatea tocmai datorita capacitatii de hidratare a pielii, dar si prin faptul ca este o substanta naturala si sigura pentru organism, nu este toxica si nu prezinta riscuri de alergii.

Analizat din punct de vedere chimic, acidul hialuronic este o molecula prezenta in mod normal in toate tesuturile conjunctive ale fiintelor umane si ale mamiferelor. In concentratii mari se gaseste in fluide, la nivelul articulatiilor (in lichidul sinovial si in cartilaje), in ochi, dar si in tendoane, in cordonul ombilical sau in peretii aortei.

In momentul descoperirii ce dateaza din anul 1934, acidul hialuronic a fost localizat in ochii de bovine. Dupa anii 1970 si pana nu demult, s-a continuat extractia moleculei de acid hialuronic prin fermentarea bacteriilor prezente in creasta cocosilor. Insa tehnicile moderne de sinteza permit producerea unor tipuri variate de acid hialuronic, cu diferite campuri de aplicare.

Beneficii pentru organism

Acidul hialuronic este intrebuintat cu succes in dermatologie pentru combaterea primelor riduri. Printre principalele functii se numara:

  • Garantarea rezistentei, a elasticitatii si a tonusului pielii;
  • Protejarea si hidratarea tesuturilor cutanate;
  • Stimularea sintezei de colagen;
  • Contrastarea actiunii radicalilor liberi;
  • Transportarea nutrientilor esentiali la celule.

Structura sa chimica il transforma intr-un compus adeseori utilizat si in medicina:

  • Contribuind la asimilarea apei si a altor substante protective, este deosebit de util pentru articulatiile sistemului osos si pentru piele;
  • Participa in procesul de aparare a organismului impotriva virusilor si a bacteriilor, stimuland formarea colagenului;
  • Administrat sub forma de suplimente alimentare, acidul hialuronic devine un optim antiinflamator, reparand tesuturile deteriorate si accelerand cicatrizarea;
  • Se dovedeste deosebit de eficace in prevenirea si in tratarea artrozelor (maladii cronice degenerative ce afecteaza articulatiile);
  • Are capacitatea sa actioneze ca un lubrifiant ce protejeaza cartilajele si previne leziunile articulatiilor, amortizand suprasolicitarile mecanice la care acestea sunt supuse.

Indicatii terapeutice

Acidul hialuronic, fiind considerat un antiinflamator natural, a devenit o substanta populara atat in campul medical, cat si in cel cosmetic.

a. Tratamente de estetica

Produs pe cale industriala din culturile bacteriene, acidul hialuronic poate fi intrebuintat sub forma de fillere (solutii injectabile) pentru:

  • Remodelarea si definirea conturului buzelor, a barbiei, a fetei sau a sanilor;
  • Umplerea ridurilor de expresie sau datorate varstei, localizate in zona periorala (in jurul gurii), perioculara (in jurul ochilor), glabelara (intre sprancene), etc.;
  • Umplerea cicatricilor si diminuarea inestetismelor faciale cauzate de diferite boli dermatologice (acnee) sau de evenimentele traumatice;
  • Diminuarea efectelor de imbatranire cutanata (tratamente de lifting facial).

b. Tratamente oftalmologice

In oftalmologie, utilizat sub forma de lacrimi artificiale, este folosit pentru cura sindromului de ochi uscat. A fost demonstrat ca picaturile pentru ochi ce au in compozotie acid hialuronic reusesc sa stabilizeze filmul lacrimal. De asemeni, este recomandat si in cazul tratamentelor chirurgicale pentru cataracta, fiind injectat in ochi in scop preventiv, pentru evitarea pierderii corneei.

c. Reconstruirea tesuturilor epidermice

Datorita capacitatilor cicatrizante si regenerante, acidul hialuronic poate fi intrebuintat sub forma unor membrane, in cazul arsurilor de gradul II si III. Este indicat ca unica modalitate de tratament atunci cand leziunile nu sunt foarte extinse si nici prea grave. In schimb, in cazul leziunilor mai severe, este considerat ca un prim tratament in asteptarea transplantului de piele.

d. Chirurgia otologica sau a urechii

Acidul hialuronic este intrebuintat si intr-o alta ramura medicala, chirurgia otologica (a urechii), mai exact pentru repararea perforatiilor localizate la nivelul membranei timpanului. Aplicarea acidului hialuronic accelereaza timpii de vindecare. Avand in vedere ca nu intotdeauna vindecarea este spontana, favorizeaza formarea tesutului cicatricial.

e. Tratamentul artrozei

Utilizarea acidului hialuronic in terapia artrozelor (artroza genunchiului, artroza bazinului) este destul de frecventa si se datoreaza faptului ca aceasta substanta este una dintre componentele principale ale lichidului sinovial. Este vorba despre un lichid produs de membrana sinoviala, ce umple cavitatea articulatiilor, iar vascozitatea este explicata de prezenta acidului hialuronic. Totodata, acidul hialuronic intervine in transportarea nutrientilor la tesuturile articulatiilor si in lubrifierea acestora.

Carenta de acid hialuronic

Pe masura ce imbatranim, cantitatea de acid hialuronic sintetizata de celulele organismului tinde sa se diminueze, avand ca si consecinte:

  • Pierderea elasticitatii tesuturilor si in special a pielii;
  • Deshidratarea tenului (acesta apare uscat si predispus iritatiilor);
  • Aparitia ridurilor faciale, pe gat si decolteu;
  • Slabirea articulatiilor si inflamarea cartilajelor, etc.;

Sursele alimentare de acid hialuronic

Fiind vorba despre o componenta esentiala in sanatatea organismului, molecula de acid hialuronic trebuie pastrata in tesuturi la un nivelul optim. Stimularea sintezei de acid hialuronic este posibila prin consumul unor alimente in masura sa furnizeze cantitatea necesara mentinerii unor functii vitale.

Pentru un aspect tanar cat mai mult timp, este nevoie sa ne completam dietele cu alimente bogate in substante antioxidante, considerate cele mai indicate pentru producerea acidului hialuronic. Se recomanda, asadar, produsele ce contin vitamine (A, C, E), minerale (zinc, magneziu), polifenoli (substante flavonoide) si acizi grasi omega 3:

  • Fructe: kiwi, lamai, portocale, ananas, struguri, caise, capsuni, pepene, papaya, avocado, etc.;
  • Plante ierbacee si leguminoase, in special leguminoasele radacinoase: patrunjel, conopida, morcovi, dovlecel, castraveti, broccoli, spanac, rosii, cartofi, sfecla de zahar, etc.;
  • Peste si uleiuri de peste: ton, macrou, hering sau somon;
  • Produse pe baza de soia, bogate si in estrogeni, considerate o sursa importanta de acid hialuronic;
  • Supe si ciorbe cu si de pe oase sau care contin cartilaje, piele si articulatii de pasari;
  • Alte alimente: oua, branzeturi slabe, carne alba, ceai verde, seminte de dovleac, orez, arahide, etc.

Explicatia regimului alimentar se regaseste in relatia simbiotica existenta intre molecula de acid hialuronic si fiecare substanta in parte. Mai exact, atunci cand creste, de exemplu, nivelul mineralelor, creste si concentratia de acid hialuronic, in timp ce carenta de minerale coincide cu reactia inversa.

Contraindicatii

Terapiile cu acid hialuronic, indiferent de ramura medicinii, sunt foarte bine tolerate. Fiind vorba despre un compus natural ce exista deja in toate tesuturile conjunctive, acidul hialuronic nu prezinta recomandari speciale sau contraindicatii in utilizare. Insa la fel ca orice alta substanta farmacologica, are cateva contraindicatii:

  • Nu se utilizeaza in cazul pacientilor cu boli autoimune;
  • Nu este recomandat in timpul sarcinii sau in perioada de alaptare;
  • Nu este folosit la subiecti depistati cu intoleranta la compusul de baza.

In cazul tratamentelor dermatocosmetice cu acid hialuronic injectabil, este posibila aparitia unei usoare iritatii a pielii, care insa va trece in cateva zile. Eventualele efecte colaterale se prezinta mai degraba sub forma unor reactii alergice:

  • Greata, varsaturi si diaree;
  • Dureri de cap si ameteli;
  • Febra si dificultati respiratorii;
  • Prurit si inflamatie la nivelul cutei;
  • Modificari cromatice (nuantarea) ale pielii.

Descoperiri stiintifice

Studiile recente au demonstrat ca acidul hialuronic isi regaseste utilizarea, aparte domeniile dermatocosmetice si medicale cunoscute deja, si in pneumologie, in tratarea maladiilor respiratorii. Cercetarile au fost directionate catre evaluarea concentratiei de acid hialuronic in celulele musculare ale bronhiilor (contractia acestora este responsabila de astmul bronsic si de bronhospasmul respirator).

Ideea utilizarii moleculei de acid hialuronic in pneumologie ii apartine profesorului italian Giuseppe Petrigni, specialist in alergologie, imunologie si pneumologie si s-a bazat pe calitatile sale antiinflamatorii si regenerative.

In afectiunile pulmonare acute, localizate la nivelul alveolelor pulmonare, ce pot avea ca si consecinte chiar si insuficienta respiratorie, suplimentarea terapiilor cu acid hialuronic are ca rezultat atenuarea inflamatiilor si a simptomatologiei.

Problema ce mai trebuia depasita a fost structura vascoasa a acidului hialuronic si gasirea unei solutii prin care sa poata ajunge direct la plamani. Insa data fiindu-i capacitatea de a retine apa, rezolvarea s-a concretizat prin adaugarea acidului hialuronic la serul fiziologic, tocmai pentru diluarea si transformarea acestuia in aerosoli.

Primele studii s-au efectuat in cazul copiilor ce sufereau de astm atunci cand alergau sau in urma unei activitati fizice intense. Acestora, inainte de efortul fizic, li s-a administrat acid hialuronic sub forma de aerosoli si, in consecinta, nu s-au mai confruntat cu manifestarile astmatice datorate efortului.