Fosforul este un mineral care se gaseste din abundenta in organismul uman. Mai precis, se situeaza pe locul al doilea dupa calciu. Organismul are nevoie de fosfor pentru indeplinirea a numeroase functii, cum ar fi detoxifierea si remedierea tesuturilor si celulelor.

Cele mai multe persoane preiau necesarul de fosfor din dieta zilnica. De fapt, este mult mai comun ca organismul tau sa preia o cantitate de fosfor prea mare, decat una prea mica. Afectiunile la nivelul rinichilor si consumul unei cantitati prea mari de fosfor si a unei concentratii insuficiente de calciu pot provoca excesul de fosfor.

Cu toate acestea, este posibil ca anumite conditii medicale (cum ar fi diabetul si alcoolismul) sau medicamentele (precum antiacidele) sa provoace o reducere drastica a nivelului de fosfor in organism.

Concentratiile de fosfor prea mari sau prea reduse pot duce la aparitia complicatiilor, cum ar fi afectiuni ale inimii, dureri articulare sau stari de oboseala.

 

Proprietatile fosforului:

Organismul uman are nevoie de fosfor pentru mentinerea sanatatii si rezistentei oaselor, pentru producerea energiei si utilizarea muschilor.

In plus, fosforul ajuta la:

  • Mentinerea sanatatii dintilor;
  • Filtrarea toxinelor la nivelul rinichilor;
  • Gestionarea modului in care organismul stocheaza si foloseste energia;
  • Cresterea, mentinerea si remedierea tesuturilor si celulelor;
  • Producerea acidului dezoxiribonucleic (ADN) si a acidului ribonucleic (ARN) – blocurile genetice care stau la baza organismului uman;
  • Echilibrarea si utilizarea vitaminelor in organism, cum ar fi vitaminele D si B, precum si minerale cum ar fi iodul, magneziul si zincul;
  • Realizarea contractiei musculare;
  • Mentinerea unui nivel regulat al batailor inimii;
  • Transmiterea impulsurilor nervoase;
  • Reducerea durerii musculare dupa antrenamente.

 

Alimente care contin fosfor:

Cele mai multe alimente contin fosfor. Produsele bogate in proteine reprezinta, de asemenea, surse de fosfor excelente. Printre acestea se numara: carnea, pestele, laptele si alte produse lactate, ouale, nucile, semintele si fasolea.

Daca dieta ta include suficiente surse de calciu si proteine, cel mai probabil asimilezi suficient fosfor. Acest lucru se explica prin faptul ca multe dintre alimentele care sunt bogate in calciu ofera si concentratii mari de fosfor.

Fosforul se regaseste si in cateva dintre alimentele lipsite de proteine, si anume: cerealele integrale, cartofii, usturoiul, fructele uscate, bauturile carbonatate (acidul fosforic este folosit in procesul de carbonatare).

Painea din cereale integrale contine mai mult fosfor decat painea obtinuta din faina alba. Totusi, organismul uman nu poate asimila fosforul din produsele obtinute din cereale.

 

Doza de fosfor recomandata:

Concentratia de fosfor de care are nevoie organismul depinde de varsta. Adultii au nevoie de mai putin fosfor decat copiii cu varsta cuprinsa intre 9 si 18 ani, dar necesita o concentratie mai mare decat copiii cu varsta mai mica de 8 ani.

Institutul Linus Pauling recomanda urmatoarele doze:

Varsta Doza recomandata
Adulti (incepand cu varsta de 19 ani) 700 mg
Copii (9-18 ani) 1250 mg
Copii (4-8 ani) 500 mg
Copii (1-3 ani) 460 mg
Sugari (7-12 luni) 275 mg
Sugari (0-6 luni) 100 mg

 

Putine persoane au nevoie de suplimente alimentare cu fosfor. Cei mai multi preiau necesarul zilnic de fosfor din alimentatie.

 

Riscuri asociate cu excesul de fosfor:

In concentratii prea mari, fosforul poate fi toxic. Un exces din acest mineral poate provoca diaree, precum si rigidizarea organelor si a tesuturilor moi. Nivelul ridicat de fosfor poate afecta capacitatea organismului de a folosi alte minerale, cum ar fi fierul, calciul, magneziul si zincul. De asemenea, se poate combina cu calciul, ducand la aparitia depunerilor de minerale la nivelul muschilor.

Un nivel prea mare de fosfor in organism este un lucru rar. De obicei, doar persoanele care sufera de afectiuni ale rinichilor sau cei care intampina dificultati in reglarea nivelului de calciu in organism dezvolta aceasta problema.

 

Riscuri asociate cu deficitul de fosfor:

Unele medicamente pot reduce nivelul de fosfor din organism. De exemplu: insulina, inhibitorii ACE, corticosteroizii, antiacidele si anticonvulsivantele.

Printre simptomele deficitului de fosfor se numara: durerile articulare si la nivelul oaselor, pierderea apetitului, stari de iritabilitate si anxietate, oboseala, slaba dezvoltare a oaselor la copii.

Daca urmezi vreunul dintre tratamentele mentionate mai sus, intreaba medical daca ar trebui sa consumi alimente bogate in fosfor sau daca poti administra suplimente cu acest mineral.